Dorina
dar tu mă uluiești
când spui că mă dorești,și-atunci, te-ating stingher
cu aripile-mi șlefuite, de oțel,
și îți șoptesc (sau poate doar gândesc):
...aș vrea să te privesc.
ce-aud? ce-ai zis?
(când lunecam spre Paradis)
că m-ai uitat,
atunci,
când ai crezut că am plecat?
...ori poate, tu m-ai așteptat
să fiu mereu în visul tău,
să-ți strâng ninsori
cu brațele-mi de flori,să te trezesc,
să-ți scriu cu degetele
până amorțesc:
atât cât te iubesc,
să îmi lipesc de geamul tău,
fiorul meu
de nimfă diafană,
uitată-n stană,
și...
să te țin legat,
cu trupul aplecat,
cu gândul încurcat
în visu-mi ferecat
sau să te risipesc,
să-ți spun că nu
te mai iubesc
ci, doar te amăgesc, o, stai!
de toate mă-îndoiesc
............................
sunt trestia cu chip lumesc,
cu rădăcinile crescute-n strat ceresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu