marți, 4 iulie 2017

pribeag nepământean

Dormi liniștit,iubitul meu,
Pierdut în vise de-amăgire.
Cu un sărut am să-ți trezesc visarea,
Sau cu o clipă tulburată de iubire.
*
E nemiloasă depărtarea,
Ce-a troienit cărarea fermecată.
Mai dulce poate fi visarea
Ce-ți ninge-n gând dorința neuitată.
*
Acum, la focul tinereții mai visează.
Un serafim coboară lin, din ceruri,
Şi lângă patul tău îngenunchează,
Așază diadema-i argintie,
Pe fruntea ta de genuni.
*
Alăturea de el m-așez și eu,
Plecând spre tine fața,
Veghez suspinul somnului
Din visul tău, și nu-știu când în lume
Cade dimineața, iar bunul serafim
Își curmă-n cioburi zborul său.
*
O, biet pribeag nepământean!
De ce te-ai coborât din ramă?
Tu ai crezut că ruga ta, de îngeresc oștean,
Mai poate vindeca adânca rană?

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...