Pe când se despicau zorii
vocea metalică spărgea văzduhul
în puzderia de fulgi luminoși
stratul adâncului s-a cutremurat
In
nomine Patris.
Glasurile au amuțit.
Muzica divină se înălța solemn
Timpul încremenea
Secundar se refăcea
Bucată cu bucată
Întreg Universul.
Et
Filii
Buzele mele se mișcau imperceptibil
Într-o taină am amorțit
Cu stropi de rugăciune pe frunte
Stingeam stelele aprinse
Pe marginile nopții
Lăsam boabele de lacrimi
Semn al trecerii peste gânduri.
Et
Spiritus Sancti
Și mi-am desprins inima din palma Ta
Învârtind zorile pe deget
S-a făcut iară Lumină
Cerul de ape
S-a îndepărtat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu