luni, 10 octombrie 2016

Vino!

vino

îi zic hai vino astăzi nu
te mai alungă Nimeni oglinzile și-au deschis
larg ferestrele slab luminate ne sunt căutările
adumbrite de nourii cenușilor de azi nu
ne mai putem vedea când ne luăm mâinile dintre haine
când ne destrămăm în firele albite
alungindu-ne trupul subțire pe roata încinsă
vino îi zic Fiecare va lua din noi
câte puţin atât cât i se cuvine
o pană de vultur un ciob sub formă de punte
şi noi ne vom şterge mâinile umplute de sânge
şi sângele nostru se va subția
astupându-ne cu noroi venirile
doar aşa vom şti ce a însemnat pentru
o vreme trăirea la un loc.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...