luni, 10 octombrie 2016

la capăt de drum


crezi că ea nu există
dar e acolo şi
te cuprinde haotic
în uriașe valuri
ca o mare
agitată
îţi promite şi
tot îţi promite
liniștea supremă
ca pe o durere controlată ca
pe o moarte firească
încremenită
la capăt de drum
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • ...ieşim noi cumva spre lumină
    păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...