intonam imnul patriei mele
parcă eram trezit dintr-o beție
noaptea se zvârcolea
în așternuturi
teama îmi umezea pleoapele
celelalte popoare îmi vorbeau
despre facerea lumii
și mă acopereau
cu miile de umbre
,,sunt un neam viu,, le zic
în umerii mei s-au sprijinit
arcadele unor visuri mărețe
oameni de cenușă
mi-au atins teama pe frunte
amestecându-mi brațele de oțel
printre ramurile de jad fac
parte din roadele
patriei mele udate cu sânge
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu