Doamne, dă-Mi a ta putere,
Lui să-i pot reface chipul,
Ce l-am spart în bucățele
Și să pot întoarce timpul...
Fața mea să-i șteargă fața
Cu un bob curat de rouă,
Gura mea să-i sufle viața,
Să-i leg rănile-amândouă.
Să-i strecor prin vorbe trupul
Ce se plimbă prin văzduh,
Și să simtă peste dânsul
Pâlpâirea mea de duh...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu