Poetul e un înger
din ceru-i decăzut,
Împiedicat în aripi,
El pașii și-a pierdut.
Poetul e un astru,
alunecând pe-un nor discret,
El gândul și-l zidește
cântând la clarinet...
Poetul e o liră demodată
în mâna unui vechi romantic,
un vers,o adiere înaripată,
Ce-adoarme, stins, în metru antic.
Au fost poeți, și-n veci or-fi,
Toți sfâșiați de-un ideal romantic,
Iar sufletele le vor dăinui
Scâldate-n vis robit, semantic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu