luni, 2 noiembrie 2015

ne/naşterea

încă nu m-ai născut încă
nu m-ai trezit doamne
în trupuri de oase cineva
mult
aplecat peste marginea sinistră
a coastelor mele închipuite
îmi cântă un
cântec suav/ îngânare de

o noapte
/pieire/ cum
îmi spune mama au tăiat
iară şi iară vițelul cel gras
apoi șterge de marginile cerului
mâinile ei însângerate
îmi leagănă venirea
scormonindu-și
de prin pământ

toate rănile ca o
creștere zadarnică a spuselor mele
astupându-mi culorile în chipuri de nuferi
cu frunzele pătate cum le-aș mai putea
cum le-aș mai simţi
frăgezimea sufletelor zbuciumate

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...