în oceanul capetelor albastre
mâini vâscoase mă ating
adulmecându-mi
sângele abrutizat
o să îmi taie
purtătoarele de aripi
oo voi boli şi
în primăvara aceasta
a crucilor de lemn
cu pieptul meu
uşor descărnat cu
oasele mele curate
albite de scurgerea vremii
doar femeia din ape
care vinde lanuri stinse
mă va ocroti
-locul meu tainic
locul meu tainic
zic fără de umbre-
sufletul din lesă
o să mi-l scape
mă vor şi alina copiii
cu ramuri scumpe
de cireş neînflorit
mă vor descânta şi
mă vor vinde
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu