cu umbrele tale cutremurate
adormind pământul
nu mai stau
povară lumii
deasupra apelor
ca un leac
-argint viu-
aur în oasele tale
priveliște răsfățată.
-hei, fereşte-te!
fereşte-te
de mâinile mele
topite în implozii
deasupra cerului
mai poţi tu oare
să-mi ştergi stările
de bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu