miercuri, 24 decembrie 2014

reflexie


atent şlefuit
pe umeri de piatră
cerul coboară apele
se retrag
în nisip
urma ta
-femeie din fier-
cu fruntea aplecată
netezind pământ
în seara asta undeva
foarte departe mă reclădește
din umbre ca pe un altar
cu ferestre ferecate

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...