de peste un an şi ceva
nu îmi mai găsesc
locul
de peste un an
liniştea
ochiului meu
îi cere zălog
frumuseţea
târăşte nişte
forme rotunjite
icnindu-şi tremurat
toate zidirile în soare
într-un zgomot
ruginit şi infernal
aparatul meu vorbitor
încurcă limbile
aparatul meu ascultător
îşi apasă durerile
pe tăblia meselor sfinte
din altare ies sfinţii
cu capurile nepictate
încă serafimii caută
inimi printre muritori
dar suntem suflete clonate
îmi zic de la o vreme
nici eu
nu îmi mai găsesc locul
nici eu
dar suntem suflete clonate
inimi printre muritori
încă serafimii caută
cu capurile nepictate
din altare
ies
sfinţii
pe tăblia meselor sfinte
îşi apasă durerile
aparatul meu
ascultător
încurcă limbile
vorbitor
ruginit şi infernal
într-un zgomot
toate zidirile în soare
icnindu-şi tremurat
nişte forme rotunjite
târăşte
frumuseţea
îi cere zălog
ochiului meu
liniştea
de peste un an
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu