vineri, 28 februarie 2014

nu pot muri

sunt prea tristă
poate pentru că nu mă
cheamă ana
toate anele
sunt fiinţe vesele
ele îşi spală de cu seară
feţele-n râuri şi
îşi zidesc în case numai umbra

picioarele mele
mă ascund
în zboruri de şacal
sunt o săgeată ascuţită
care acoperă cu lumina ei
valul fluviului în care
îşi înfige colţii de lapte
crocodilul de zăpadă

e foarte clar
nu sunt o ană
deci
nu pot muri
şi
îmi tot caut cu pieptul
aripa de jar

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...