și sânge și OM

stinsa mea mână
-blând- se subția
sângele-mi - urca-
se închega încercând
din răsputeri
să îmi vorbească
prin venele albastre tot
urca de la picioare
înspre frăgezimea buzelor
-crescutele-mi cuvinte-
pe întreaga frunte
astupată când şi alte nuanțe
îndoliate se băgau în mine
căutând mult strămutatele coaste

aproximatele mele fapte încă necoapte
răsucite în mâneci de femeie
cu degete înfipte
în trupul bărbatului
aerul mirosea a verde
sângele se retrăgea într-o secundă
ca după o luptă
cu o entitate
scuipată
prin dinte de păianjen
şi sânge şi om urcau nevolnic
pe umărul femeii se tot aplecau
potrivindu-și unghiile
se vedeau pășind
peste trupul scăldat
cu mâinile
bătătorind pământul
un loc ferit
de păsări
să îi facă