îmi perfuzez cuvintele
prin spuma mării
venele mi se îngroaşă
mi se îngroaşă
mi se îngroaşă
,,e ceva între mine şi umbră îmi zic
e ceva ce nu mai pot controla,, şi
ei îmi mângâiau fruntea : ,,lasă îmi ziceau
nu eşti tocmai nebună,, buzele lor îmi răscoleau plămânii
parcă mă întâlneam cu cineva căruia i-am promis
o aventură de-o secundă pe un colţ de bancă într-un ciob de vis: ,,lasă îmi tot
înşurubau ei în piept cuţitul nu eşti ceva de speriat
am văzut noi şi altele,, şi eu îmi priveam ruşinată ochii din palme
nu nu
nu era
tocmai ce mi s-a promis
unghiile mele smulse
genele despicate
venele mele spânzurate
aruncând spre cer cuvântul
tavanul care nu se mai închidea
şi mă trăgea ca o supapă
deconcentrată
alintam monştrii lucioşi
frecându-i cu spumă
pe spinare: ,,lasă le ziceam
nu e nimic de câştigat dar
cu siguranţă încă n-am pierdut nimic,,
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu