luni, 9 decembrie 2013

un ultim drept

mă destram gândesc mă
destram explodez eu
pe deasurpa pădurilor de nuferi
căutam înlăuntru unui cântec
trist/epopeic -zbor încărunţit-
cu umerii căzuţi cu pomeţii obrajilor
refrigeraţi în jurul nostru
ploaia de lumină
trimitea funii nedelicate
ca pe un ultim drept
la renunţare ca
pe-un nedrept-o ultimă fărâmă de lumină
(aparent un licurici
cu fulgi de iarnă
 peste gene răsuflaţi)

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...