marți, 5 noiembrie 2013

ecouri prelungi

din momentul acela nu
mai era nimic de zis în
toată lumea nu
exista decât un
- şi un + infinit
nici nu mai aşteptam
să scapere luna porneam
pe deasupra pădurilor de nuferi
într-o întrecere cu lumina şi
ea alerga şi eu o alergam
destrămându-mă printre porţile necuprinsului
ca o haină a inocenţelor furate 1. să uităm de cei cu sufletele moarte 2. să nu uităm de cei născuţi
sub ape 3. să nu despicăm catapeteasmele sacrului
într-o desfacere
cutremurată
a zorilor
o să mă întrec
în aceiaşi fugă nebună
după ce o să mă conving
de faptul că nimeni
nu o să îmi mai planteze nuferi
în câmpiile aride
paşii mei vor trece liberi
contaminându-mi liniştea
cu ecouri prelungi

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...