am să pătrund într-o bună zi
în pielea mea de om neîntrecuta mea
moarte mă va studia atent ca pe o
nemaipomenită durere tăiată adânc
conturare de veștede semne
doamna cu obrazul tulbure cu
făptura scofâlcită o să îmi deseneze umbre
pe hârtie-țesătură a covorului cosmic-
și eu am să le și spun
că nu le mai pot cunoaște vaierul ooooo
într-o bună zi acoperită de beznă sau
într-o prealuminată noapte de sânzâiene
am să mă preling în mine în
tulpina mea crețoasă-fereastră
deschisă înspre alte universuri intersectate
făcându-mi tâmpla să nu mai coboare
făcându-mi brațele să
nu mai dea în clocot în
ochiul nesătul al lumii
am să mă ghemuiesc
încercând
numelui tău
paloarea să îi ajung
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu