miercuri, 4 septembrie 2013

condamnare


aş vrea zicea ea
cu glasul amorţit
mângâindu-şi coardele vocale aş
vrea să se deschidă porţile
cetăţii să intre lupi în haine de miel
să se aşeze la mesele noastre îmbelşugate
-feţi frumoşi ilene cosânzene 
crăiţe-zeiţe fermecate
femei robuste cu pântecele
pline de copii albaştri
bărbaţi cu burţile aplecate

pe noi să
nu ne mai întrebe nimeni
de ce-au murit caii 
unde au dispărut
călăreţii vechiului regat cine
trage clopotul când se adună
nouri înfuriaţi pe deasupra zidului
cu obrajii plesnind
şi ochii holbaţi

aş vrea zicea ea şi
Eeeel (pentru că trebuia să apară fireşte şi un el
altfel nu s-ar mai închega povestea)
aplecat mirosind a mosc transpira
abundent cu braţele sfâşiate
se încolăcea împrejurul
coapselor ei îşi ţesea pânze
din fire de borangic
şi parcă îi îndestula 
tot trupul cu sare sculptată
în forma unor paşi mărunţi

ea rămânea inertă aşa
cu buzele întredeschise
ar fi vrut măcar acum
când se stingea
să-i vadă chipul

dar călăreţii se întorceau
o plesneau îi aruncau 
vorbe de ocară despre o
presupusă moarte a
neînfricatului tribun şi îi ziceau
cu buzele flămânde cu gurile crăpate:
aici vom sta doar Noi
neputincioşi
ca să privim
cum te aruncă cerul

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...