de parcă mi-ar putea atinge
chipul de parcă m-ar putea
distinge înecată în oglinda
fragmentată bucată
din bucată de parcă
vieţii nu i-ar da un nume
fără de mine pădurile de curcubeu
şi-ar stinge trupul de departe
............................................
ei na asta da visare zic
şi îmi şterge ochii
înroşiţi de fum încercând să îmi înghit
o parte din frânturile de pleoape
să pot să mă-ntrupez şi dincolo
de cuvânt roată rotită împrejuru-mi
umbră cafenie adormită
sub bocancul prăfuit
pe când te întorceai
puternic şi trimufător
din somnul tău de ne)fiinţă
acela cu miile de corăbii
alb-albe-fantome vii
crescute din umbre călătoare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu