marți, 11 iunie 2013

de la o vreme

am început să cochetez
cu moartea suntem ca două copile răzgâiate
care şi-au pierdut într-un tramvai aglomerat părinţii
ne-mpingem chicotim ne tragem de codiţe
ba uneori ne punem piedici.
dar într-o zi ea mi-a ascuns
toţi cunoscuţii
îi caut îi caut până mă cuprinde disperarea
se face noapte m-aşez cu fruntea în ţărână
caut cât mai aproape trupul meu
de trupul nopţii să-l lipesc
ascult ascult cum râgâie nisipul.
-hai moarte, să cădem la învoială!
mă dau bătută...doar spune-mi,
spune-mi!!!
unde i-ai ascuns?
să îi mai caut?
şi cât mi-ar trebui?
să urc sau să
cobor ?

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...