când te înghesuie nopţile
pieptul ţi se cuibăreşte
cerînd alinare
luminii abia întrezărite
cu gust de cafea amară
şi simţi clar cum
se revarsă oraşul peste
coapsele femeii de
metal închizând ermetic/eteric
aproape cu o parte a
inimii sale
cuibul păsării
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu