lumina

o pasarea condamnată
se topeşte
în lumina unei dimineţi
fără de margini
cu ochii deschişi
cu buzele pe cer
mă plec
peste talazuri
,,lumina nu mă mai înşeală,,

şi mă despletesc
de gânduri
împrejurul gâtului
de plumb
te acopăr
cu fluturi galactici
peste aripile arse
doar mâna ta
secerată
îmi arătă eternul
ca pe o groapă uitată
şi uite aşa
aşa m-aş putea pierde
sfârâit de tăciune
la a ta ureche
râvnesc noi începuturi
un alt infinit
să îţi fiu
răul cel bun
silabă muşcată
o umbră umbrită
printre fremătătoarele ramuri