devenisem un
semn de întrebare
o margine
de lume
curbată în adâncuri
peste a ta zare
căutam
cu mâinile de plumb
amurgul dulcelui meu strigăt:
iubite
fii tu ţărâna din mine
atunci când mă zvârcolesc
în închisoarea soldățeilor de ceară
-demonica mea scăpare-
pisică întristată
fără de gheare
cu grumazul sugrumat
în colţii lanţului
de sârmă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu