duminică, 3 februarie 2013

vino


îi zic hai
vino astăzi nu
te mai alungă
Nimeni oglinzile şi-au deschis
larg ferestrele
slab luminate ne sunt căutările
adumbrite de nourii
cenuşilor de azi nu
ne mai putem vedea
când ne luăm mâinile dintre haine
când ne destrămăm în firele albite
alungindu-ne trupul subţire
pe roata încinsă
vino îi zic Fiecare va lua din noi
câte puţin cât
i se cuvine
o pană de vultur
un ciob sub formă de punte
şi noi ne vom şterge mâinile
umplute de sânge
şi sângel nostru se va subţia
se va subţia
se va subţia
astup-ne cu noroi venirile
doar aşa vom şti
ce a însemnat pentru
o vreme
-trăirea-
la un loc

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...