un ceas fără de limbi
îmi vorbeşte
între un tic şi un tac
note fugare într-un cântec
-tăcere-
a mea
a multora
trecutul e doar nevoia
de a căuta
prin tine
prezentul trece
cu mâinile împreunate
ca o închinare
într-o catedrală pustie
cu îngerii zburând
din vitralii
un ceas fără de limbi
îmi pune degetul pe rană şi
viaţa îmbrăcată sumar
va trece pe un drum cotit
râzând a o czvârcolirile
cu mâinile pe burtă
închisă înlăuntrul pleoapelor tale
un gol fără de margini
te va cuprinde
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu