iată inima mea puţin
luminată-plecări şi întoarceri-
neobositelor chemări cu aripe zdrobite
în cercul de foc-ţipătul straniu
parfum de zbatere eternă-
Totul era putred
ardea pustiul şi
El a plecat
a plecat înjurând
s-a întunecat
în urma lui apusul
râul ardea ca o rană deschisă
purulentă lichidul vâscos
avea gustul sărat- buză muşcată
într-un război
fără sfârşit mă va afla pe
deasupra cerurilor tale doamne
cu palmele dospite
ochii adânciţi
în fuioarele de fum
feţii-frumoşii se vor naşte iară
din lacrima albastră
a maicilor de lut
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu