decor sinistru
mă aleargau pe drumul cotit
-umbrele mele, sărut-
în asfinţit
şi-n praful cald
mă urmăreau bărbaţi atinşi de boli
cu obrajii aprinşi cu
bocancii lor milităreşti cu
mâinile înnămolite
căciuli ruseşti trase
peste frunte ca şi cum ar fi vrut
moartea sub mânecă
să mi-o ascundă
să nu îţi doreşti şi tu din
astea spunea mama
să nu tânjeşti după un bun
care pentru tine nu ar mai fi
atât de bun nu mai spera-n minuni târzii
cum ai intrat aşa
ar trebui să ieşi
-nebun-
cu mâinile legate
cu însemnul adânc săpat
în spatele sabie
nu o să te mai recunoască
nimeni cu gâtul umflat cu
limba plesnită pieptul scorojit
stopit cu sânge
într-un decor sinistru
frica din urmă o să te pască
îngreunând copacului vederea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu