sâmbătă, 19 ianuarie 2013

coabitare

în mijlocul nopții doamne
în mijloc adânc mă trezesc
flacără vie și greoaie
precum talpa apăsată a
unui pământ fără de țară
lumina lunii îmi arate semnele uitării
girofaruri stranii aducătoare de senzații
îmi încununează copacii cusuţi cu
floare de zăpadă
într-un zâmbet strâmb
și o să îmi bată
în ferestre nori
cu degetele înnegrite
guverne răzvrătite
vor căuta coabitare
condamnând
la o nouă trăire pe
sub străzile murdare
lăsați câinii și stăpânii
slobozi la grămadă că
doar în astfel de gânduri sumbre
cusute pe sub piele cu litere rotunde
o să-mi mai fie noaptea noapte și
urletele urlete adunate laolaltă
acoperind ochii
o să ne țină de foame
și or să ne apere
pielea vândută pe vânt

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...