domnule emm îi ziceam pe atunci
domnule emm şi auzeam cum prin vene
îi treceau copiii
din tălpile lui ieşeau caii de fum
cu tropotul copitelor turbate
ne pângăreau pământul şi
ne călcau ierburile
înveşmântate
falii din cer începeau
să se desprindă
-e un vis-
e doar un vis ziceam şoptit şi
îmi închirceam durerea pe sub palme
pe când îi desprindeam domnului emm
una dintre coaste
ca să îmi fac arc
peste timp
cum de ce?
ca să mă apar
am și început să cioplesc
săgeţi din trupul
crucilor de lemn
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu