vineri, 30 noiembrie 2012

tablou cu umbre întruchipate

s-au stins de mult
dimineţile mele
şi eu stau stingher
împietrit în inima nopţii
sfărâmând pereţii
timpului
îi cânt osanale
de nu m-ai dezrădăcina tu negură
tăcere firească de nu m-ai ascunde
cu ghearele înfipte
în obrazul lacrimei
îmi tresaltă spinii pe limbă
şi trupul meu se preface în vultur
cu aripi de hârtie mă rotesc
mă rotesc în cercuri de pară
cerul trosneşte sinistru
printre zidurile părăsite iarba amară se trezeşte de dincolo de timp
coloane de umbre se întrupează dansându-şi capetele pe tipsie
ţintuindu-şi fulgerele-n coaste
ca pe un izvor de stele
curgătoare


Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...