dar
într-o zi,
mi-am cumpărat
de prin talcioc
un hârb de viață,
cu ață o târam în umbra mea.
ce sunet trist!
ce inimă cu spini de trandafir
înfipți în față!!!
ce vă uitați și voi, așaa?
acum, nu mai e hârb,
acum, e viață,
și parcă seamănă,
cumva,
cu viața mea...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu