copiii umbrelor îi
știi -imagini refractare ale
unui alt apus mângâie
luna cu degete înfiorate se
întind pe spate
le cresc genunchii
de la atâtea rugăciuni
tușesc
agonizând sub
timpuri legendare stau
nemișcați
copii ai nimănui
încet
încet
i-acoperim cu ierburi
copii ai umbrelor
de fum se
lasă-n ceață
peste zări
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu