flori fluturi- fluturi molie și flori de plumb
pentru domnișoara mireasă
striga el pe ulițe strâmbe și stigătul lui
ca o lamă de ras ruginită
vâscoasă tăia învelișul
dimprejurul soarelui ieșea iarba scuturându-și degetele vene nu înțelegea de unde atâta veselie
de unde atâta?
se înălța pe vârfuri și
privea prin ochii cerului aplecat
cum mișună viermii în balta stătută din dealul satului
fetițele își scăldau păpușile scheletice
fără să știe că tocmai nevoia de ape le va omorî sufletele prinse viclenește în năvoduri
un simplu nod îl putea face oricine și
trupului putea deveni steag/alb/fluturând
peste o lume în care nu mai încăpea ideea de pace
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu