gothic solitude

când va scrâșni orologiul nopții a
99-a clipă cu ariple rupte
umbra mea se va ascunde în
umbra altei umbre înghițind pământul
unicornii vor frământa copitele de aur
scoțind văpaia din adânc și cornul lor umed
se va desface până la a mia treaptă a castelului blestemat
copacii vor toarce glasuri legendare unindu-și brațele lemnoase
cerul o să se despice în ropote prelungi(la scenă deschisă)
vor asuda şi caii izvoarelor secate (-tată caii nu mor niciodată zic
doar își trec poverile tocite de pe coapsele înalte
de la unul
la
Grupul BARD ART de rasarit_de_zori
celălalt
de
la
unul
la celălalt ca pe o supremă jertfă însemnată-n stâncile pustii

ooooo și câtă eternitate fadă ne împresoară strângându-ne oasele albe
iată cum știm noi să curgem
pe lângă zidul morții
trup pe lângă trup
trup
trup
pe lângă trup ne cresc zăpezi sculptate din buza muntelui sihastru
cu gura aspră de granit

câtă forță
câtă forță are pumnul meu nebunul când mi-l zdrobesc de
ochiul ascuțit al lunii cresc și
tot cresc pădurile înnegurate
fremătând

dar tu tată să nu uiți să
nu mă uiți când ți-oi căra
poverile pierdute
pe umeri-mi prea șubrezi
cu palmele îmbășicate zidesc cetățile de fum
înăbușind tăcerile în glasuri răgușite cu
fruntea rezemată de mormânt

și
iată-mă
din nou omidă nălucă plutitoare
țintuită în ape de oglinzi
cu mâinile inerte
eu-pasărea gigantică îngălbenită a pustiu
cu cioc și gheare înfierate roiesc în umbrele cetății și
mă topesc în ziduri părăsite
sfredelindu-ți cu ochii de foc o
cale sfâșiind obrazul de întuneric

***

nestăvilitelor simțiri
ascundeți palidele fețe
curând vă vor culege domnițele uscate
închise-n turnul gothic chemări târzii de zboruri
mlâștinoase
vor colinda prin râul cel de cețuri
culegând închipuirii mele alte
mărețe triluri
alb-albastre
alb
albastre și
sau poate albăstrui