fantomele se dezlipesc

douăzeci de mii de leghe
sub mări douazeci
de mii de leghe
sub mări străbat adâncuri până în
cel mai ascuns punct al pământului
dincolo
ce se află dragul meu
cu brațe de argint
abisul infinitul
marginea tăcerilor furate
azi
sunt vânzătoarea de iluzii
amestec bine visele în palme
lutul îmi curge lăptos și galben
tranșez
câte capete
atâtea trupuri

oooooo neîmblânzita mea secure
sfârtecând iluzii
ți-oi potoli odată setea

cocoșii cântă fantomele se dezlipesc din
zidul facerii răzbat mulțimile de glasuri sugrumate
simon așază piatra peste piatră clădind un templu de lumină
iubirile se-neacă în destine Iisus privește de pe cruce
se face frig
îmblânzitorilor de șerpi le cresc mulțimi de
aripi pe sub frunte
coroana mușcă
setea ucide orice gând

oglinda asta fermecată
e doar tabloul antic rupestru în
care zilele s-au sinucis

s-aude miezul nopții
s-aude inima pământului agonizând
bang!...bang!...
fantomele se despletesc
aștern covor de pietre pe morminte

iluzii/trupuri frânte
adorm
păpușa mea furată din lanul de porumb
îmi cântă adorm furat de adânc și
sfera mi se-nchide gândesc
azi e la fel ca ieri
pământul scuipă flăcări și
turmele se mută pe alt pământ