miercuri, 25 ianuarie 2012

niciodată EU

să nu sufli prea tare în lampă
firul de nisip o să se răstoarne peste
umbre și cântăreața o să își dea extaziată ochii peste cap
mângâindu-și frenetic trupul subțire traversat de ceață


sunt nopțile acelea cu adevărat albastre în care aș vrea să îmi arunc la tomberon toate visele dezgolindu-mi sufletul de taine ca tu să mă privești înainte de trecerea râului styks și să mă zărești de după muntele de granit așa cum m-ai simțit odată fără să știi că o să îți adorm noapte de noapte la poartă cu surâsul tăiat adânc pe buze
și că o să pot să te ademenesc
înspre lumină
părându-ți mereu
alta și alta și alta
niciodată EU

și o să te simți liber
și o să mă crezi liberă
zbor de înger damnat
răsucit
înspre fereastră sfărâmând cerul

2 comentarii:

Unknown spunea...

Tulburator. Oniric.

Lumea din oglindă spunea...

va multumesc de vizita

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...