duminică, 22 ianuarie 2012

gânduri despre univers

întunericul îmi sfâșâie ochiul desenând umbre
într-un infinit dantelat în pietre vorbitoare
nu mă mai strigă nimeni
pe gura hornului vârcolacii au adormit
cu buzele încleștate a moarte subită
zborul păsării se frânge
în mijlocul urmelor de elefant
acolo se strâng elfii ca să danseze
cu pașii de ierburi pitice o să las
baioneta să mă taie în felii

*
privește dragostea mea cea
străvezie cu aripi de plumb și
strigă prin zidul de foc
apoi cântă pentru că e
iarăși zi de sabat
în pretoriu se vinde carnea sacră
se aruncă în oameni cu bulgări de blesteme
***
privește-mi dragul meu dragostea asta a mea orbită
de lumini putrezite în eșarfe de mătase și
spune-mi de ce se deschid târziu morile
de vânt rozându-și pietrele-n apele mâloase și tulburi
când totul e doar o deschidere ucigașă de pleoape
asupra unui univers aflat în colții șacalului
cu dinții șiroind

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...