demult nu ți-am mângâiat obrazul
clipocind în
lacrimi piramidale
mâna mea ia forma gândurilor tale
înstelate
și
mă înalț desenând nourii câlțoși ca
un cuvânt de la începuturi
cresc
scormonind misterele mă
acopăr cu
multe semne de
întrebare într-o lume de iluzii cenușii
îți cer doar
să nu mă uiți
pierdută
în altă lume
a umbrelor târzii care
au și-nceput să îmi topească
urma
de cenușă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
2 comentarii:
:)..mana mea ia forma gandurilor tale...
- Frumos Dorina, multumesc !
multumesc de vizită. zi frumoasa! cu drag dorina
Trimiteți un comentariu