portrete în oglindă

la fiecare capăt de drum mă așteaptă
o nouă oglindă cu ușile deschise și
ferestrele înfundate în imagini dar
o să recompun tristețea bucată cu bucată
ca pe un puzzel uriaș am să mă aplec să o culeg
din paharul veșniciei așa udă și tulburată
să o amestec în verde și albastru
o să pictez iar pomii după ce o să le
ascult respirația ușoară
transformată în agonie profundă
o să rămân imprimată în urma lanțului ruginit
ca să mă revolt mereu și să plec oriunde doar
să am de unde mă întoarce cu flori putrede
în palmă captivă între niște coarde
șubrezite ale sufletului des cântat
rătăcitoare în umbra amurgul violet
un curcubeu mi s-a întipărit pe fațăoglinda mă îndeamnă să mă confund cu mine
şi să pătrund în inimă cu un surâs empatic
întineresc în freamătul ierburilor tăioase.