o moarte rebelă s-a rătăcit prin
creierii munților scurmă cu
gheara în pântecul pietros
o moarte rebelă îmi lipește
flori de gheață pe tâmple
port diademele de aur
le asortez cu tusea cu
sclifoseala pisicilor aristocrate cu
mănuşile mele încă verzi
sărut de dincolo
de ferestre
uitat atunci
când te-am chemat
să visezi miracole goale
să vezi până unde poate duce trupul
cerului scara
când amurgești
destrămându-ne zarea ca
pe o cupolă aprinsă
peste hora nebună
a celorlalți rătăciți
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu