luni, 12 decembrie 2011

Respir

Zboruri-uşoare şi mărunte de la o vreme sunt captiva unui tărâm vrăjit amuleta carnală sfâșie pieptul mi se dezvelește în straturi de petale dincolo de linia albastră mâna se zbate peste o altă lume îngerii mei vorbesc într-o limbă uitată pământul își piaptănă pletele cu vise de sârmă şi mă încumet să trec mai departe prin zidul de sticlă privesc oameni fără de fețe îmi perfuzează primăvara pe sub pleoape transpir magia în cuvinte ai crede că drumul mi s-a stins dar se conturează haotic într-o oglindă diformă lupul alb /străbunul de timp își trece buzele flămânde peste umărul meu crud se îneacă în penele de corb și strănută legenda într-o altă dimineață cu nourii de sticlă eu-L Eu stau într-o amorțire perfectă lângă râul sacru aștept respir inspir respir in -spir și ochiul se zbate ca peștele /sabie- în trupul tău/ poți crede că a cernut tot cerul zboruri ușoare și mărunte

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...