uneori te mai zăresc
dincolo de peretele de apă
ești încă viu
ochii tăi îmi caută ochii
gura ta îmi caută gura
mâinile tale îmi caută chipul
de hârtie
a început de ieri
să îmi topească masca
plânge-n palme sau poate că
doar pe tine te mai plânge
eu sunt începutul și sfârșitul
îmi zici și mâna pătrunde adânc
în pieptul care se desface
scârțâind
ooo doamne dar aceea e chiar o inimă
nu jucărie
privești suspicios în jur și
fugi grăbit fără să lași urme pe zăpadă
inima se face țăndări răbufnind
poate de aceea a uitat să
îți mai strige amintirea
dar eu încă te văd dincolo
de peretele de apă
ești viu și
degetele mele înfrigurate
îți desenează sub umbrele înserării
curcubeiele de sânge pe obraz
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu