miercuri, 7 decembrie 2011

Ecce homo!


Mă tulbură lumina
când îmi vorbește
cataracta din ochiul nopții lăcrimează
... durerile îmi trec peste piept
traversându-mă/drum cotit
căruia nu i-am putut aparține
pe deplin niciodată.
(singurătatea nu a fost mai sălbatică decât albastrul florilor de câmp)
-pas peste pas-
-umbră peste a mea scobire în umbră-
lumina mă tot zideşte
în filele îngălbenite
ale cărților uitate .
.....................................
(Ecce homo)
Privește,
trage zăvorul,
lacătul scrâșnește
îmbrățișându-mi lanțul.
.....................................
-Dormi, prietene?
ochii Pustiului
n-or să-ți mai fure
nicicând frânturile din vise.

http://youtu.be/tnaL2_oCr9s

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...