cu pumnul în gură...

mie nu îmi mai pasă de oamenii care
îmi îndeasă pumnul în gură. pumnul lor, gura e
a mea. pot să urlu înfundat în mine pot
să strig cât vreau, ce vreau, când vreau
pot face merele verzi să-ngălbenească.

ei tot or obosi cândva. pumnul incert o
să desprindă din mine ura parfumată cu
mentă. vie o să se înalțe ca un abur, sus, cât mai sus.
există un dumnezeu pe care-l confundăm ades cu moș cărciun
cerându-i darul cel mai frumos, ambalat. nu-l știi până nu
îl desfaci de fundele stacojii . hârtie stălucită ți se dă
mereu și tu nu încetezi să ceri mult, tot mai mult. dorințele
sunt multe, nesfârșite.
visele se dau pe sub mâinile pline de negi, buboase.
...de-a gata, oblojite.