sâmbătă, 6 august 2011

în palma altui cer

am sorbit cu nesaț din
amarul clipelor tale
m-am hrănit o veșnicie
așteptând să se aprindă cerul.

-ascultă! ai zis,
suntem stăpânii
timpului
de azi
moartea nu mai așază
copiii în cruce pe nisip
luntrea de hârtie
va duce caloianul
înspre alte neamuri.

dar m-am simțit povară
absorbită în adânc
râvneam doar iarba
îndulcită de talpa ta
umbră piramidală crescută
din nadir.

și cerul se ascundea
în palma altui cer
noi număram în locul stelelor
ochii care strângeau
sub gene
legende zei olimpul cuibul de vultur
culcușul păsării de noapte.

.............................................................
întreb și strig spre zarurile
ce mi se zbat în pumn:
-care îți e secretul,
omule, cu buzele de plumb,
închis la mine-n suflet?
privește ceasul
ticăie
în frunte
dorința mea
ia mii de alte chipuri...

4 comentarii:

Manoliu ~ spunea...

Foarte frumos poemul!
Va felicit si va urez mult succes in continuare!

Anonim spunea...

multumesc pentru prezenta dv. aici.cu prietenie,dorina

Father spunea...

Am revenit si am recitit cu multa placere oemul!
Va doresc o zi excelenta si multa inspiratie !

Lumea din oglindă spunea...

vă multumesc de fidelitate și prezentă.să aveți o zi frumoasa și dv.

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...