trecem ca fantomele
prin oameni scuturăm
aripe murdare
tropăim ca nişte fumuri
argintii întoarcem mâinile pe dos
venele noastre atârnă
atârnă:-nu plânge,
ascuţişul sabiei
te va străpunge lin
în nuferii pătaţi
soarele o să îşi schimbe multe feţe
oamenii ţi se vor vârî sub piele
căutându-le
hainelor curmate
alte umbre şi ochilor
alt adăpost
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu