luni, 25 iulie 2011

am adormit

am adormit în casa neliniștilor tale
clipele mi-au încuiat visul în mijlocul tăcerii
albatroșii îți strigă sufletul pierdut
prin trupul ascuțit al scoicilor
caut
luceferii înecați în frumusețe


acolo este locul despre care ne povestea bunica
locul de dincolo de geamanduri în care
am ascuns izvoarele de lacrimi
ți-s ochii goi în larg deschiși


auzi?
se sparge zidul plângerii
dar lasă-ți obrazul peste umăru-mi de piatră
mă poți striga o dată
încă o dată


și mâinile se dispersează
în arbori cu frunze de mătase
fuioare care se torc fără de deget
și țes lumina în firele de timp
încătușez o fărâmă de iris tatuat pe umărul meu rotund
păianjenul își oglindește crucea
în pânza lunecoasă a icoanei
care mi-a crescut
în suflet
am adormit

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...