vineri, 10 iunie 2011

dimineți întârziate

te simt iar dimineață de iunie
întârziată
cu zâmbetul tras peste obraz
ai flori de iasomie
răsădite în piept
și inima a început
să-ți cânte
pe șoaptele de val
nu mă-ndoi aici sub frunte
îți desenez un cer
cu multe constelații
și am să tai văzduhul
într-un țipăt de la un capăt la celălalt
am să-ți așez fotografii cu mame pisici copii copaci și flori
în rânduri
ca tu să poți și să-ți sprijini trupul eteric
atunci când nopțile se sting
aici acum acolo
or să se contopească odată
într-o altă lume pe care am să ți înfloresc
luceferi
suflându-ți aripile în obraz
te las lipit de stăncile târzii
și legănându-ți visul
îți spun povești desprinse de pe chipul lunii
cu magi și
zăpezi de altădată
topite-n lunile de vară.

Un comentariu:

Father spunea...

:) frumos poemul! dar a cui a fost
ziua atunci, in iunie? O zi frumoasa !!!

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...